Nu e în regulă!  Marți, reexaminarea actului normativ privind darea-n plată de către Comisia de Buget-Finanțe a ignorat complet impactul asupra bugetului și finanțelor României, a inovației premieră mondială care legiferează în fapt neplata datoriilor asumate prin contracte anterioare. Miercuri, a venit rândul Comisiiilor reunite juridice și economice de la Senat să expedieze în derizoriu, într-o atmosferă de teatru-circ absurd greu de descris, exact consecințele juridice și economice cuantificabile în plăți de miliarde de euro din banii contribuabililor.

 

În plenul reunit, Enache Jiru, ministrul adjunct al Finanțelor a declarat, citez:

"Dacă-mi permiteţi o scurtă intervenţie, privind acest articol foarte important, cu retroactivitatea. Vreau să atrag atenţia, din experienţa Ministerului Finanţelor, care este reprezentantul Statului in litigiile internaţionale. Există riscul ca acest amendament de retroactivitate să nască litigii la curţile internaţionale şi mă refer la Curtea Internaţională de soluţionare a litigiilor de la Washington... Avem experienţa cazului Micula, dar şi a altor cazuri. Toate băncile se vor îndrepta împotriva Statului. Singurul care va plăti este Statul Român. Adică, bugetul statului. Există acest risc. Ca minister care administrează bugetul de stat... (vociferări din sală).”

I s-a permis intervenția, dar atât. Amendamentul privind aplicarea legii dării în plată neretroactiv a fost respins în aplauzele bezmetice ale galeriei inițiatorului actului normativ, deputatul Zamfir. Desigur, în imaginația aleșilor, sprijinirea fără discernământ ale acestui act cu caracter vindicativ le sporește șansele în competițiile electorale care urmează. Se înșală!

Cred că lucrurile au mers mult prea departe în acest spectacol grotesc. Există o majoritate tăcută, formată din milioane de contribuabili din România care trebuie să înțeleagă exact ceea ce a vrut să spună Enache Jiru, pentru că din buzunarele lor se vor face plăţile!  Avertismentul oficialului de la Finanțe, chiar dacă s-a lovit de zidul vociferărilor și indiferența onoraților senatori, nu vine pe un teren gol. Anul trecut, la începutul lunii decembrie, Andreas Treichl, CEO al Erste Group, Carlo Vivaldi, Șef al Diviziei Europa Centrală și de Est a UniCredit Group, Frédéric Oudéa, președite al Federației Europene a Băncilor și CEO al Société Générale, Karl Sevelda, CEO al Raiffeisen Bank International, au transmis o scrisoare președintelui Klaus Johannis în care atenționau:

”Este mai mult decât probabil că o astfel de interferență în contractele comerciale private deja existente să conducă, în mod particular, la deposedarea nejustificată de o proprietate fără nicio compensație, la violarea dreptului de liberă circulație a capitalului și la violarea principiului de drept care interzice aplicarea retroactivă a legilor. Considerăm că violarea acestor principii de drept ridică și o îngrijorare serioasă asupra constituționalității legii {...} Ne-ar plăcea să evităm să fim forțați să luăm în considerare pașii următori în a ne apăra investițiile din România și am putea evalua acțiuni legale în România, la nivel bilateral (în baza Tratatelor de Investiții Bilaterale în vigoare) precum și la nivel european..”

Are cineva vreo îndoială, în condițiile în care ne pregătim entuziast să dăm o lege care încalcă fără dubii principiile sus-amintite de către cei 4 bancheri, că aceștia vor avea tot dreptul să se adreseze instanțelor internaționale pentru a-și recupera prejudiciile? Eu unul nu am și este vital ca opinia publică să știe că există un risc enorm de antrenare a unor daune imense ce vor fi plătite din banii tuturor contribuabililor. Vorbim de sume concrete, de ordinul miliardelor de euro, după estimările rezultate din diverse scenarii, , putând să reprezinte până la 2% din Produsul Intern Brut. Acesta poate fi deznodământul haiduciei cu care se mândrește avocatul iniţiator al acestei legi de EV Mediu Târziu și deputatul susținător al neplății contractelor, fără să precizeze că jaful produs inițial sub un pretext social, iar ulterior sub cel al ”legii economice” ar putea fi decontat din banii tuturor românilor, fie ei împrumutați sau nu la bancă. Ei sunt cu adevărat cei dați în plată!

Cum este posibil ca la nivelul legiuitorilor să se manifeste, în pofida avertismentelor, o asemenea atitudine sfidător superficială în ceea ce privește banul public, când acestea vin de la ministerul responsabil cu administrarea bugetului? A respinge, practic fără niciun fel de dezbatere, pe repede înainte, toate amendamentele prezentate de Banca Naţională a României, susţinute de doi viceguvernatori, care vin să sprijine reexaminarea legii cerută de Președinte, în condițiile unui asemenea impact bugetar, este o chestiune, în opinia mea, de noaptea minții!

Refuzul de a scoate Programul Prima Casă, de sub incidența acestei aberații legislative, care înaintează rapid spre Camera Deputaților, nu are, așa cum ar trebui să fie evident pentru orice om cu inteligență sub medie, doar efectul tăierii accesului tinerilor la un credit pentru locuință în condiții mai facile. Sunt 160.000 de credite, în sumă de circa 30 de miliarde de lei, deja acordate în baza unei garanții a statului, același care vine acum s-o anuleze prin efectul legii! Deci, se poate ajunge la incredibila situație ca, peste noapte, cele mai garantate credite din România, cele cu garanții ale statului şi garanţii imobiliare, să devină cele mai riscante din punctul de vedere al băncilor. Gravitatea situaţiei vine din faptul că legea română  pune în discuţie însăși calitatea garanției statului român. Au oare idee senatorii din comisiile care ar trebui să se ocupe cu buget, finanțe, economie și juridic cât de prost sună asta în urechea oricărui investitor? De pildă, cel care în baza garanției statului este dispus să finanțeze deficitul bugetului de stat, care tocmai s-a triplat în ultimele 3 luni din cauza unei tăieri permanente de venituri și a unei simultane majorări de cheltuieli generate de aceeași iresponsabilă competiție electorală? Păi, nici cea mai indulgentă agenție de rating din lume nu poate trece așa ceva cu vederea. Riscăm o retrogradare a ţării şi punerea în pericol a finanţării cu costuri rezonabile pentru cheltuieli curente şi stocul de datorie publică. Se ignoră, în modul cel mai iresponsabil cu putinţă, faptul că datoria publică a României, garantată de stat, este deţinută de investitori privaţi, iar acestora li se semnalează de la vârful statului român că, la o adică, garanţia aceea poate dispărea.

Scriam anul trecut, prin vară, că pe măsură ce ne apropiem de alegeri, orizontul deciziilor raţionale se îngustează până la dispariţie și că, din această cauză, suntem martori neputincioşi în faţa unei crime cu premeditare având drept victimă stabilitatea macroeconomică. Spuneam asta în contextul în care într-o Uniune Europeană măcinată mărunt de problema datoriilor suverane, România, ca stat membru, reuşise performanţa extraordinară a unei consolidări fiscale la care state dezvoltate nici nu visează. Din păcate, avertismentele experților indiferent de unde au venit, de la BNR, FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială nu au putut să prevină trecerea nefirească, imprudentă și pe contrasens de la consolidare fiscală la risipă, de la un trend de scădere a datoriei publice la unul de creștere. De la excedent, s-a triplat deficitul bugetar în nici 3 luni. Cu chiu cu vai, deficitul programat pentru acest an a fost ”fixat” la 2,95% din PIB la un pas mic de limita care ne poate duce la declanșarea procedurii de deficit excesiv de către Comisia Europeană. Aceeași al cărei avertisment potrivit căruia legea dării în plată aplicată în forma actuală reprezintă un risc economic major este văzută ca parte a unei conspirații de către inițiatorii legii, și iată, senatorii unui stat membru al Uniunii Europene, nu-i contrazic, ba dimpotrivă! Ei bine, la acest deficit, senatorii noștri n-ar ezita să mai adauge vreo 2% din PIB! Şi simultan  să taie, iresponsabil, variantele de finanţare ale acestuia!

În context, pentru mine este terifiant să constat ca observator al evoluției proiectului de lege a dării în plată, că legiuitorii nu manifestă doar inexplicabile lacune în ceea ce privește activitatea băncilor, de intermediari financiari, adică intermediari de bani şi nu intermediari de case , ci că sunt complet neștiutori în ceea ce privește sursele de finanțare ale deficitului bugetar. Adică, cu toată stima, domnilor senatori ai comisiilor de buget finanțe, de unde vin banii pentru finanțarea deficitului bugetar, adică a diferenței dintre veniturile bugetare acelea scăzute și cheltuielile bugetare acelea mai mari... Ei bine, din împrumuturi. Ale cui? Ale statului (prin titluri de stat cu garanția lui pe care o anulați). De la cine? De la bănci. Care bănci? Păi, astea care o să dea statul în judecată pentru că le subtilizați din venituri prin lege! Nu-i așa că sună ciudat? Prezint scuze dacă nu am fost destul de explicit. Pentru că așa pare după ce am asistat perplex la atitudinea greu de calificat a unor comisii de specialitate în fața riscurilor semnalate nu doar de creditorii interni ai României (băncile) dar și în fața tuturor creditorilor instituționali ai țării, din care enumerăm: Comisia Europeană , Banca Mondială, BERD etc etc.

Proiectul legii dării-n plată este o veritabilă bombă cu ceas care va exploda în bugetul ţării, iar senatorii prin atitudinea lor, au grăbit deja numărătoarea inversă. Asta nu mai este lege, asta seamănă cu un sabotaj la adresa stabilităţii financiare a statului român. Domnilor, nu faceți din România o țară de dat în plată, dar care nu prezintă nicio garanție că-și poate plăti datoriile! Găsiți alte căi să scăpați de terenurile alea. Cei care v-au trimis în Parlament nu merită așa ceva!

Administratorul blogului își rezervă opțiunea de a nu valida formulările ofensatoare, jignitoare sau denigratoare.


Daniel Oanță

Daniel Oanță

Consultant strategie, Compartimentul de proiecte strategice, Cancelaria BNR

Disclaimer

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Națională a României dezbat principalele evoluții macroeconomice și financiare locale și internaționale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziția oficială a Băncii Naționale a României și nu implică sau angajează în niciun fel această instituție.

Căutare

Autori