Lucian Croitoru, consilierul pentru politică monetară al guvernatorului Băncii Naţionale, a scris pe blogul personal, cum a sintetizat presa, „că se impune îngheţarea salariilor“. Afirmaţie taxată de ministrul finanţelor ca fiind „o ieşire în decor“.
Profesorul Croitoru i-a răspuns, tot pe blog, că acum, „în faza ascendentă a ciclului de afaceri, politica fiscală e prociclică; dar şi America, şi Europa aşteaptă o posibilă recesiune (NB – recesiune, şi nu criză, cum se vorbeşte pe la noi) şi actuala politică are nevoie de ajustări“.
Valurile s-au învolburat şi mai mult după afirmaţiile lui Eugen Rădulescu, directorul Stabilităţii Financiare din Banca Naţională. El a postat pe contul lui de „Facebook“, că „suntem într-o situaţie extrem de dificilă, politic şi economic“. Admonestat public pentru această afirmaţie, făcută tocmai de directorul Stabilităţii Financiare din BNR, a replicat: „Eu nu sunt Banca Naţională“.
Iată însă că directorul editorial al ZF Cristian Hostiuc a intervenit în dezbaterea provocată în spaţiul public cu o întrebare ce a turnat gaz peste foc. O citez întocmai: „Ce ştie Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei de Stabilitate din BNR, şi nu ştie BNR sau nu vrea să spună? De ce cere Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Isărescu, îngheţarea salariilor publice în următorii doi ani?
Întrebarea este pertinentă. Şi firească. A apărut o situaţie complicată şi ziaristului Cristian Hostiuc nu i-a scăpat. Iată cum îşi argumentează întrebarea: „Toate aceste opinii ale lui Eugen Rădulescu şi Lucian Croitoru contrastează puţin cu declaraţiile oficiale ale BNR şi ale Comitetului de Macrostabilitate, organismul înfiinţat recent, care ar trebui să vegheze la stabilitatea macroeconomică a României. În nicio declaraţie oficială mesajele nu sunt atât de alarmiste ca cele prezentate mai sus, ci dimpotrivă, nu se menţionează nori de criză“.
Cum am notat în titlu, se impun clarificări. Plecând de la o întrebare ce nu poate fi nicidecum evitată. Şi anume: au greşit ori nu Lucian Croitoru şi Eugen Rădulescu, analişti reprezentativi ai BNR, „ieşind în decor“ cu astfel de afirmaţii? Răspunsul cere o analiză detaliată.
În anii 1990, în prima lor parte, două personalităţi cu cariere strălucite în lumea finanţelor, Paul Volcker şi Helmut Schlesinger, ajunşi la pensie, şi-au reluat viaţa de profesori. Ei predau, într-o mare universitate din SUA, cursuri de monedă care au cucerit lumea academică. Volcker fusese şeful Fed, iar Schelsinger şeful Bundesbank, aşa că la cursurile lor năvăleau jurnalişti şi specialişti ai pieţelor financiare. Ziarele vremii scriau că le era pândit fiecare cuvânt, doar-doar s-ar fi strecurat vreo amintire din practica vieţii de bancheri. Niciodată însă, nici unul, nici celălalt n-au mers dincolo de teorie.
Luată ca reper, întâmplarea i-ar putea pune la zid pe cei doi specialişti ai Băncii Naţionale. Să nu uităm însă: era un alt timp. Tot cam atunci, şeful Fed în exerciţiu Alan Greenspan, la încheierea unei audieri în Congres, a fost şocat când preşedintele comisiei a afirmat: „Vă mulţumesc, am înţeles tot ce ne-aţi spus.“ Replica lui Greenspan a venit prompt: „Dacă aţi înţeles mai mult de 20 la sută din ce v-am spus, înseamnă că nu m-am exprimat bine!“... Era o vreme în care băncile centrale nu ieşeau „în decor“ şi, mai cu seamă, se exprimau ermetic.
Acum e un alt timp. În primăvara acestui an, când şeful în exerciţiu al Fed s-a înapoiat în America din Elveţia, de la Banca Reglementelor Internaţionale, de la o reuniune a guvernatorilor băncilor centrale, a făcut o declaraţie publică de-a dreptul şocantă. A spus: „Am fost toţi de acord că băncile centrale trebuie să vorbească deschis cu oamenii, pe înţelesul lor. A venit timpul ieşirii din discursurile cifrate“.
Anul trecut, ne-a vizitat guvernatorul Băncii Austriei Edward Novotny. A ţinut un discurs în care nu a coborât, ci a urcat până la înţelegerea publicului larg, pentru că trecerea de la ermetism la claritate e grea. Şi ne-a spus pe şleau: „Vă mai trebuie o generaţie ca să ajungeţi la un nivel de venituri comparabil cu ţările vestice!“.
Luna trecută, Edward Novotny a organizat, ca guvernator al Băncii Austriei, ultima conferinţă de presă. În septembrie a ieşit la pensie. El a vorbit deschis despre recesiunea ce vine din Germania şi a spus că prima lovită va fi Austria. La sfârşitul conferinţei le-a spus jurnaliştilor: „Luna viitoare voi ieşi la pensie. Şi voi redeveni profesor. Să veniţi la cursurile mele, voi face interpretări sălbatice“.
Nici eu nu sunt Banca Naţională. Exprim doar un punct de vedere. Personal. Lui Cristian Hostiuc i-a scăpat faptul că Banca Naţională a răspuns în stil propriu, prin vocea guvernatorului: „Stăm cu arma la picior“.
Banca Naţională nu face însă arbitraj politic. A spus dintotdeauna, şi acesta este adevărul, că lucrează, de fapt colaborează cu guvernul pe care îl dă ţara. Banca Naţională nu stabileşte ce guvern vine în Palatul Victoria. Dar asigură stabilitatea financiară a ţării. Ceea ce nu înseamnă că la BNR „s-au aliniat planetele“. Punctul de vedere oficial al Băncii Naţionale se naşte din opinii uneori divergente, din confruntări aprinse.
